Handbalul românesc nu aşteaptă deznodământul complet al sferturilor pentru a-şi desena viitorul. Marţi, 31 martie 2026, la Complexul Sportiv Arcul de Triumf din Capitală, Federaţia Română de Handbal a decis: SCM Râmnicu Vâlcea şi CS Minaur Baia Mare se vor înfrunta direct pentru un loc în marea finală a Cupei României. Până la miza supremă din weekendul 9-10 mai însă, cele două echipe îşi vor măsura forţele într-un „preambul” de foc în campionat.
Preludiul din Maramureş: o repetiţie cu public
Sâmbătă, 4 aprilie, sub bolta sălii din Baia Mare, nu se joacă doar pentru punctele din Liga Florilor Mol. Se joacă pentru moral, pentru ascendent psihic şi pentru istoria recentă a două cetăţi ale handbalului. Vâlcea vine de pe poziţia a patra, purtând cu sine un golaveraj impresionant (+101) şi aura unei echipe care ştie să transforme atacul într-o formă de artă. De cealaltă parte, Minaur, aflată pe locul 6, mizează pe spiritul de luptă al „moroşencelor” şi pe dorinţa de a echilibra balanţa în faţa propriilor suporteri.
Cifrele din spatele pasiunii
Din punct de vedere statistic, SCM Râmnicu Vâlcea pleacă cu prima şansă, având 23 de puncte adunate din 11 victorii. Forţa ofensivă a oltencelor (582 de goluri marcate) va fi testată de defensiva celor de la Minaur, care, deşi se află pe minus în clasamentul golaverajului, a demonstrat o tenacitate remarcabilă în cele 9 victorii obţinute până acum. Este un meci între eficienţa rece a cifrelor şi ardoarea terenului propriu.
Drumul spre glorie: 9-10 mai
Deşi tabloul semifinalelor este încă incomplet, aşteptând rezultatele din 22 aprilie pentru a vedea cine va completa cealaltă parte a grilei (Rapid/Craiova vs. Bistriţa/Braşov), atenţia se concentrează acum pe acest „clasic” modern. Final Four-ul îşi caută gazda, dar până la stabilirea arenei, fetele de la Vâlcea şi Baia Mare trebuie să-şi regleze conturile în campionat. Sâmbătă, handbalul va fi mai mult decât un sport; va fi o declaraţie de intenţie pentru trofeul ce va fi ridicat în luna mai.
Vom întâlni Baia Mare atât în campionat, cât şi în semifinala Cupei României. Parcursul bun din ultima perioadă, precum şi victoria obţinută în sferturile Cupei României, pe terenul campioanei CSM Bucureşti, ne oferă încredere, dar în acelaşi timp ne responsabilizează în abordarea acestor două confruntări importante.
Pera, înainte de Baia Mare: „Tratăm adversarul cu respect, vrem să menţinem nivelul!”
„Ne aşteaptă un meci dificil în campionat, la Baia Mare, urmat de semifinala Cupei, iar obiectivul nostru este să menţinem nivelul ridicat de joc şi concentrarea. Tratăm cu respect echipa din Baia Mare, o formaţie competitivă, cu un parcurs solid în competiţiile europene şi cu obiective clare de calificare în cupele europene şi pentru sezonul viitor!”, a declarat pentru „Săptămâna în Oltenia” Constantin Florentin Pera, antrenorul principal al SCM Râmnicu Vâlcea.
Ruleta rusească a licitaţiilor: handbalul jucat pe bugete oarbe
Într-un sport unde secundele decid destine, Federaţia Română de Handbal pare să fi apăsat butonul de „pe repede înainte” peste logica elementară a managementului sportiv. Decizia de a fixa termenul limită pentru licitarea organizării Final Four-ului pe 6 aprilie 2026 – cu mai bine de două săptămâni înainte ca fluierul final al sferturilor să decidă, pe 22 aprilie, cine merită cu adevărat balul – transformă competiţia într-un exerciţiu de hazard financiar.
Cluburile sunt puse în faţa unui paradox de un cinism rar: sunt somate să scoată la mezat bugete publice şi sponsorizări private pentru un spectacol la care s-ar putea să fie doar spectatori. Această grabă administrativă forţează preşedinţii de cluburi să joace o „ruletă rusească” cu banii comunităţii. Riscul este unul palpabil şi dureros: tribune de o răceală hibernală, ecoul unei săli goale unde „spectacolul” se desfăşoară în absenţa echipei gazdă, eliminată prematur de realitatea din teren.
Mai mult, această strategie de tip „licitare în orb” (ofertă în plic închis) adânceşte prăpastia dintre oraşele cu infrastructură robustă şi micile bastioane ale handbalului românesc. În timp ce regulamentul deschide, teoretic, uşa oraşelor terţe, presiunea calendarului transformă organizarea într-un privilegiu al celor puţini, strivind sub greutatea incertitudinii orice tentativă de democratizare a sportului. Rezultatul? O Cupă a României care riscă să-şi piardă sufletul pe drumul dintre casierie şi parchet, transformând o sărbătoare a handbalului într-o tranzacţie administrativă lipsită de busolă sportivă.